Comentarii pentru Blogul unei secretare

Comentariu la Tete(a) de către Andrees

Andrees — Sun, 20 Jan 2019 12:31:25 +0000

In ce fel m-a facut sa plang acest articol!

Comentariu la Cand „prea tarziu” da peste noi de către luoi

luoi — Fri, 16 Dec 2016 21:18:38 +0000

Frumos scris.stiu că este adevărat.mai , foarte puțin în ceea ce l privește pe acel așa zisul făt frumos.fiecare AVEM drame.dar AICI NU SE STIE NICI DRAMA NICI ADEVĂRUL.ACEL SUFLET CARE A ZBURAT ,,UNDEVA,,nu a fost înțeles de către nimeni.

Comentariu la Când viața bate filmul … de comedie (III) de către Autor

Autor — Mon, 03 Oct 2016 12:39:22 +0000

Hello, mulțumesc frumos pentru comentariu și pentru faptul că ți-ai alocat timp să mă citești.
Îți mulțumesc și pentru ironia (nu atât de) fină, dacă până și eu am reușit să o înțeleg, chiar lipsită fiind de tehnici de managementul furiei (acum, ca să respectăm adevărul istoric, una dintre aceste tehnici este aceea de a povesti despre ce ne enervează și a face haz de respectiva situație. Dar s-ar putea să mă înșel, văzând că eu totuși pățesc ce pățesc, deoarece îmi lipsesc tehnicile sus amintite)
Îmi permit o singură observație: vocativul întotdeauna se scrie legat. Adică deșteapto, iubito, lipsito de tehnici, etc. Absolut întotdeauna. Nu spun eu asta, e o regulă a limbii române.
Și , evident, te mai aștept aici, oricând cu drag

Comentariu la Când viața bate filmul … de comedie (III) de către Narcisa - Maria

Narcisa - Maria — Tue, 27 Sep 2016 15:03:31 +0000

Oh, mult iubit-o de Dumnezeu! Ce poveste absolut fantastică! Am râs mult în forul meu interior, dar trebuie să recunosc că ai un umor fin, pe care nu-l recunosc mulți oameni. Ți-ar folosi poate niște tehnici de Anger management și suto-conservare, dar atunci, cu ce ne-am mai delecta noi, ținând seama că n-ai mai trece prin atâtea pățanii pe care să ni le povestești?

Comentariu la Te rog… de către Autor

Autor — Thu, 22 Sep 2016 14:02:52 +0000

Îți mulțumesc frumos pentru că mă citești și apreciez timpul investit ca să răspunzi. Doar că intenția mea nu a fost aceea de a pune cuiva pumnul în gură sau de a sugera că atunci când ți se face sau simți că ți s-ar face o nedreptate să taci. Am spus să taci atunci când simți că îți vine să verși venin. Să spui lucruri care strică, nu construiesc. Să arunci cu vorbe grele, care nu mai pot fi luate niciodată înapoi. Textul meu despre asta era, o pledoarie pentru echilibru, pentru înțelegere și empatie față de ceea ce simte/ crede/ înțelege celălalt. Cred că totuși nu sunt așa talentată la a mă exprima în scris dacă nu s-a înțeles, a?

Comentariu la Te rog… de către Oana B

Oana B — Tue, 13 Sep 2016 20:44:17 +0000

Nu sunt de acord cu punctul 7. Daca taci, cel de langa tine de unde sa stie ce te doare? Sau e mai bine sa taci si daca te doare, sa inghiti totul ca pe o pastila si, daca nu-ti mai convine, sa iti faci bagajul si sa pleci? Daca taci si inghiti, inghiti si taci, pana la urma faci implozie. Pe bune, nu mai suntem la sat acum 5o ani.

Comentariu la Asistenta de top, declar deschis concursul pentru ocuparea pozitiei de sef(a) personal(a)! Da, adica pentru mine! de către Autor

Autor — Wed, 17 Aug 2016 10:50:43 +0000

Îți mulțumesc frumos pentru aprecieri și pentru că ai investit timp în a mă citi. Fiecare vizită mă bucură, mă onorează și mă obligă.
O zi frumoasă și toate cele bune îți doresc și te rog să mai treci pe aici, oricând timpul îți permite

Comentariu la Asistenta de top, declar deschis concursul pentru ocuparea pozitiei de sef(a) personal(a)! Da, adica pentru mine! de către Alina

Alina — Tue, 16 Aug 2016 01:09:24 +0000

Foarte interesant blogul, bine scris, cu real talent. De mult nu m-a mai ținut un blog trează pînă la 2 noaptea.

Comentariu la Anca de către Autor

Autor — Mon, 06 Jun 2016 18:02:52 +0000

Îți mulțumesc frumos. În primul rând pentru că mă citești. Și pentru că ți-ai făcut timp să îmi scrii.
Pentru mine, asta contează foarte mult.

Comentariu la Anca de către Ianolia

Ianolia — Mon, 30 May 2016 10:02:20 +0000

Mi-au dat lacrimile, pur si simplu mi-au navalit o multime de stari, o multitudine de amintiri trecute si ganduri viitoare. Poate chiar oamenii care nu au nimic, de fapt, au totul si mi-ar placea si mie, de ce nu, uneori sa fiu invizibila si sa nu mai traga toti de mine peste tot…sa stau picior peste picior cu o cafea si o carte. Poate am fi mai fericiti asa…