Se duceau acolo în fiecare weekend iar pe vremea aceea weekendurile începeau de joi. Erau tineri, câștigau o poală de bani, nu aveau obligații, constrângeri sau false pudori. Se duceau, seară de seară, în clubul acela sofisticat și select, pentru același motiv : pentru cele cinci minute magice în care o femeie, o dansatoare care părea venită din alte timpuri, din altă lume, executa un dans pentru adulți. Era un striptease stilizat, cu nimic vulgar în el chiar dacă, la finalul lui, femeia rămânea doar cu o pereche minusculă de bikini strălucitori. În fiecare zi a weekendului, alții. Atunci când rămânea goală, pe abdomenul superb, format dintr-o rețea subtilă și vălurită de mușchi, se vedea urma unei tăieturi de bisturiu, care începea de undeva, imediat sub stern, și se termina în mai sus amintita piesă de lenjerie. Părul șaten închis, lung, perfect drept, era tuns cu breton. De sub breton priveau, melancolic și necuprins de trist, doi ochi splendizi, negru antracit. Rutina era, în fiecare noapte, aceeași : fix după miezul nopții, sala se umplea de niște sunete stranii, o muzică veche care te ducea cu gândul la deșert, la beduini călare pe roibi înspumați, alergând într-un vârtej sălbatic de nisip. Se crea inclusiv imaginea blurată de fată morgana, era ca o vrajă. Apoi apărea ea, într-o ploaie de particule strălucitoare, şi începea să se mişte pe acordurile acelea nepământene. Ţinea ochii închişi şi doar la intervale îi deschidea, fixându-i pe câte cineva din sala. Într-o seară, îi pironise direct în ochii ei. Era pe bară, într-o poziţie periculoasă, cu capul atârnat în jos. Şi deschisese brusc ochii aceia magnetici, ca un pol pământesc. Se nimerise să fie exact pe direcţia ei, stătea la o masă foarte aproape de scenă. Fata simţi cum îi iau foc obrajii, se uită derutată în jur, oamenii priveau toţi, cu respiraţia oprită, către dansatoare. Se uită scurt la soţul ei, el îi susţinu, zâmbind, privirea şi îi făcu golăneşte cu ochiul. Ea zâmbi, simţindu-se dintr-o dată în siguranţă şi îşi reîntoarse privirea la femeia încolăcită pe bara de metal. Şi atunci, fără ca nimic să fii pregătit sau sugerat asta, dansatoarea îi zâmbi. Avea o dantură impecabilă, un şir de dinţi albi, perlaţi. Buzele rujate cu roşu aprins păreau moi ca o catifea. Avea un zâmbet cinematografic. Dar ochii îi erau în continuare trişti, în complet contrast cu zâmbetul larg, înflorit ca un trandafir. Sau, poate, ca o rană. Nu ştia cât să fii durat toată scena respectivă, cu siguranţă sub un minut. Femeia îşi aruncă sutienul şi coborâ de pe bară într-un şpagat perfect. Fata se hotărâ brusc:
– Mă duc să o invit să bea ceva cu noi. Mă duc acum. Nu cred să mă refuze, sunt femeie. Vreau să vorbesc cu ea, să îi spun cât e de frumoasă, să îi mulţumesc pentru cum dansează, pentru cum e, pentru că e…
Soţul ei nu apucă nici să confirme, nici să riposteze, ea plecase deja către culise. Dansatoarea trecu pe lângă ea, fără să o ia în seamă, spre ceea ce părea să fie o cabină. Fata o urmă, ca în transă. Intrară cam în acelaşi timp într-o încăpere care se dovedi a fi mai aproape de o debara, o dependinţă meschină. Avea o oglindă cu o măsuţă veche, scorojită şi cu un scaun de tip taburet, de lemn, fără spătar. Pe măsuţă erau înşirate o grămadă de farduri, creme, pufi şi ustensile de machiaj. Toate de calitate, în contrast puternic cu încăperea. Dintr-un cuier pom, dansatoarea trase un halat de mătase pe care şi-l înfăşură pe corpul perfect. Se aşeză pe scaunul incomod şi dădu să se apuce să se demachieze când o zări pe fată în spatele ei. Nu tresări, nu schiţă niciun gest de surpriză. Îi zâmbi cu acelaşi zâmbet de pe scenă, semn că o recunoscuse. De data aceasta, în ochi îi juca o luminiţă ghiduşă care o făcea să arate tânără şi inocentă. Era tănără şi inocentă. Continuă să se demachieze când îi vorbi. Avea o voce gravă, cu un timbru gros, aproape masculin. Foarte sexy.
– Ce-i cu tine aici, te-ai pierdut de mama ?
Fata se înroşi violent şi răspunse cu o voce intimidată :
– Sunt cu soţul. Adăugă apăsat, încercând să îşi stăpânească tremurul din voce : Sunt căsătorită. Am 21 de ani.
Dansatoarea îşi întoarse capul către ea şi întrebă ironic :
– Şi ai venit să îmi propui un sex în trei ? Deşi, dacă ai 21 de ani şi la cum arăţi, oricâţi ani ar avea domnul, nu cred că e nevoie de un condiment de ăsta…
Văzu expresia şocată a fetei şi îşi regretă imediat sarcasmul. Se ridică de pe scaun, veni şi îi luă mâna.
– Scuză-mă. Serios, îmi pare rău. Ce pot să fac pentru tine ?
Tânăra femeie înghiţi în sec şi ridică înspre ea o privire strălucitoare. Avea ochii plini de lacrimi. Dansatoarea plecă şi ea capul, oftă şi repetă :
– Serios, îmi pare rău. Nu trebuie să plângi. Nu înţeleg de ce ai venit. Vă văd de mult timp, pe tine şi pe soţul tău. Probabil aveţi bani dar aţi putea să îi cheltuiţi în altă parte. Tu nu te potriveşti deloc aici în peisaj. Iar eu …. Pe mine m-a înrăit treaba asta de o fac, meseria asta a mea. Sunt obişnuită ca oamenii să fie ciudaţi, dubioşi, rău intenţionaţi, răi, pur şi simplu. Dar minim ciudaţi. În fine, te rog scuză-mi ieşirea. Încă o dată : ce pot să fac pentru tine ?
Fata respiră adânc şi vorbi repede, ca şi când ar fi vrut să scoată tot afară, înainte să fie întreruptă :
– Voiam să te rog…să te invit…să te invit şi să te rog să accepţi să bei un pahar de ce vrei tu, cu mine şi Lorenzo. Soţul meu. Nu mă pricep la lucruri de astea, nu ştiu cum poţi să mulţumeşti cuiva care îţi aduce atâta bucurie prin ceea ce face. Ai zis că tu crezi că avem bani şi probabil de aceea venim aici. E doar parţial adevărat. Nu avem atât de mulţi bani, adică avem dar sunt munciţi, munciţi de noi. Nu suntem beizadele, nu îi avem de la părinţi, nu ne pică din cer şi nici nu i-am moştenit de la o mătuşa bătrână şi bogată. Iar aici, venim pentru tine. Pentru cele cinci minute, poate mai multe de fapt, în care dansezi tu. A, şi pentru Nadine. Fata care cântă. Dar, mai ales, pentru tine. Eşti foarte frumoasă. Dansul tău e foarte….special. Nu ştiu să îţi spun cum adică special. Până să mă mărit nu am mai fost niciodată într-un club de noapte. Aveam altă impresie…aaaaa….mă rog, credeam altceva despre femeile care dansează în astfel de locuri. Tu eşti foarte frumoasă, foarte delicată, foarte specială. Mă derutează tăietura aceea de pe abdomen, ai păţit ceva ? Eşti operată de ceva ?
Dansatoarea zâmbi. Era simpatică femeiuşca asta care credea, mă rog, adică avea impresia unor alte lucruri, legate de dansatoarele de striptease. Care credea că cezariana ei putea fi « o operaţie ». Încă mai zâmbea când îi răspunse :
– Nu beau cu clienţii, nu sunt animatoare, nu stau la masă. Sunt căsătorită, am un băieţel de aproape un an, pe care încă îl alăptez. Vin cu jumătate de ora înainte să înceapă programul, plec imediat după el. Soţul meu e taximetrist. E şi destul de gelos, stă mereu cu ochii pe ceas, ştie cât durează programul. Acasă, mă conduce maşina de la club şi tot ea mă aduce aici. Uneori, mă mai duc colegi de ai lui. Dar nici în ăia nu are încredere. Am fost dansatoare de când mă ştiu, de când mă ţin minte. De foarte tânără, în tot cazul. Eu chiar am avut mulţi bani, foarte mulţi. Mi-am bătut joc de toţi, îi câştigam uşor. Nu ştiu să fac altceva. Îmi plăcea dansul, încă îmi mai place să dansez. Şi îmi plăceau luminile, atmosfera de club, fascinaţia oamenilor, fie ei bărbaţi sau femei. Am avut ani în care dădeam autografe ştii, aşa, ca marile staruri. Primeam flori, şampanii, bijuterii, vacanţe. E o viaţă frumoasă, nu o regret. Dar acum, cumva, lucrurile s-au schimbat. Îl iubesc pe omul acesta, cu care m-am măritat, mi-am dorit mult copilul. Acum aş vrea să fac altceva, să ştiu altceva. Aş vrea ca viaţa să fie mai uşoară sau măcar să fie altfel. Dar ne naştem toţi pentru ceva şi acum ştiu că eu m-am născut pentru dans. Pentru viaţa asta. Iar viaţa asta nu este compatibilă cu nimic altceva.
Se opri din vorbit, îi dădu drumul la mână fetei, se duse către geantă şi scotoci după o ţigară. Şi-o aprinse. Se aşeză pe scaun şi îşi încrucişă picioarele. Avea o piele fină, lucioasă iar muşchii i se desenau ca pe o planşă anatomică, lungi şi bine delimitaţi. Se uita în continuare la ea şi tăcea. Era frumoasă ca un vis. Tânăra fată îşi dădu seama că se holbează. Se ruşină, plecă ochii şi şopti :
– Am să plec. Îmi pare rău dacă am fost inoportună. Dacă am deranjat. Eşti foarte frumoasă. Meseria ta bucură nişte oameni. Eu vin aici pentru tine şi eu nu sunt un etalon. Eu nu m-aş emoţiona dacă nu ar fi artă ceea ce faci tu. Mi-aş dori ca, dacă am să am o fată, să fie ca tine. Nu e nimic în neregulă cu tine, îmi pare rău dacă tu simţi asta. Pentru că nu este. Eu aş fi mândră să am o fată la fel de frumoasă şi de talentată ca tine. Vorbesc serios. Şi sunt însărcinată.
Soţul ei o aştepta cuminte, la masă, zâmbind.
– N-a venit, ă ? Nu vin astea aşa, pe ochi frumoşi şi pe câteva bătăi din palme. Eşti drăguţă tu, visătoare aşa, idealistă aşa. Tu, care crezi că dansatoarele de club sunt artiste, că au un nume, că stau de vorba cu fanii. Astea sunt femei plătite. Banul vorbeşte, nu te duci tu să le faci serenade. Te-am lăsat în pace, că uite ce mutră lungă şi dezamăgită ai acum, absolut de pomană, eu am ştiut de la început că n-o să vină…
Peste umărul lui, doi ochi negri ca o turmalină, o fixau zâmbind pe fata astfel mustrată. Femeia îl ocoli şi se aşeză pe scaunul liber dintre ei.
– Mă cheamă Natalia. Am 31 de ani. Sunt dansatoare de când aveam 17. Soţia ta este o fată minunată, are un suflet mai frumos decât e ea, toată. Noi, astea, mai venim aşa, fără bani, atunci când întâlnim astfel de oameni. Astfel de suflete. Noi, astea, suntem artiste, în primul rând artiste. Pe urmă, oamenii, unii dintre ei, ne transformă în ceea ce vede toată lumea. Am venit să beau cu soţia ta, cu voi amândoi, un pahar de şampanie deşi, de obicei, nu beau altceva înafară de apă plată. Odată pentru că alăptez şi când nu făceam asta, pentru că nu e deloc uşor să îţi păstrezi o anumită formă. E nevoie de sacrificii, chiar dacă acestea nu se văd. Iar șampania am să o dau eu …
