…daca atunci cand eram copila, apoi adolescenta, apoi tanara adulta, povestea mea preferata – in loc sa fi fost Fiul Risipitor de Radu Tudoran – ar fi fost Craiasa Zapezii, Cenusareasa, Alba ca Zapada sau orice alt spanac de asta romantic, finalizat cu „hepiend”…
…daca filmul meu preferat, of all times, nu ar fi fost Non ti muovere al lui Sergio Castellitto ci Married with children, daca nu as fi plans niciodata si nu as fi inteles parabola si superba paradigma din Printul Mareelor…
…daca atunci cand prietenul (inaltul, frumosul, tulburator de inteligentul, ulterior ofiterul de contrainformatii, John Travolta genul) prietenei mele din scoala, Miruna, (va asigur ca la momentul la care scriu chiar nu mai constituie o indiscretie, personajul a depasit demult jumatatea de secol si e foarte posibil sa nu-si mai aminteasca nici cum se chema liceul, daramite numele colegelor de la clasele mici) a venit la usa modesta a parintilor mei sa imi spuna ca nu are ce sa faca, si regreta, dar s-a indragostit de mine…si ar vrea sa stie daca si eu….o, Doamne, si eu, da, si inca in ce fel da, la cele 15 primaveri ale mele de atunci…
…oare daca in loc sa spun „nu, Mihai, nu pot, imi pare rau, chiar nu m-am gandit ca se va ajunge aici, zau imi pare rau!” i-as fi sarit in bratele larg deschise si m-as fi pierdut in cei mai verde-albastru ochi albastri, de care nu am mai vazut nici pana atunci, nici de atunci incolo…
…oare daca iubitul meu ( ca am avut si eu unul, nu doar Miruna :-)!) nu ar fi murit intr-un accident militar stupid, fara nimic eroic in el, la nici 23 de ani impliniti…
..oare daca toate acestea, si inca niste altele, adunate in ani, in lacrimi, in riduri, ar fi fost altfel…ma intreb, oare eu as fi fost altfel?!?
Si daca as fi fost altfel, oare mi-ar mai fi placut atat de mult sa fiu eu? 
Da, m-am intors! Ascundeti-va, care va stiti! Bucurati-va, ca prea m-ati rugat frumos, ceilalti…si da, mi-a fost dor de scris, cum imi e dor de copacii mei de sub geam! In fiecare dimineata! Dar pentru ca stiu ca sunt acolo…si peste noapte…si maine dimineata din nou…cam asa e si cu scrisul :-)…
