Asistenta de top, declar deschis concursul pentru ocuparea pozitiei de sef(a) personal(a)! Da, adica pentru mine!

Secretara caut sefPrezentul text nu reprezinta un pamflet, desi, doar eu si Dumnezeu Bunul stim cat, mi-as fi dorit sa fie! Nu este un text scris la intamplare si nici o tentativa de a satiriza practica, deloc ortodoxa, a angajarilor din Romania. Traiesc in Romania si da – (chiar si) mie asta imi ocupa tot timpul! Mai ales atunci cand nu il am. Deloc!

Ati vazut vreodata atare anunt pe undeva? Eu nu, si credeti-ma, am studiat putin (vreo 20 de ani!) problema. Titlul acestui blog nu a fost ales nici aleator, nici prin tragere la sorti.

In viata de zi cu zi, cand nu ma ocup de copilul meu, de familia mea, de prietenii mei, de bonsaiul meu si de plata facturilor, sunt secretara. Asistenta personala. De top! Imi iubesc meseria, pot sa pun pariu ca multi oameni nu stiu si nu concep ca a fi secretara/ asistenta este o meserie. Din pacate pentru ei! Sau pentru ele!

Nu vreau – si nu am vrut niciodata in ultimele doua decenii – sa fiu altceva! Daca as fi putut? Binenteles. As fi fost un director de vanzari exceptional, un om de marketing de temut, un PR talentat si desavarsit. As fi fost un om de logistica mai organizat decat un robot. O femeie de serviciu meticuloasa si foarte pedanta. Sunt asistenta de top si nu as schimba asta. Am modele de viata (profesionala) foarte bine alese. Stie cineva cum o chema pe secretara lui J. Edgar Hoover?! Eu stiu! Pe asistenta Condoleezei Rice? Pe secretara lui Bill Gates? Cred ca ati inteles unde bat…am vazut “Diavolul se imbraca de la Prada” de 7 ori. M-as mai uita de (macar) inca 7. Da, binenteles ca imi place Merryl Streep si a jucat impecabil in rolul prea diabolicei, magnificei si atotstiutoarei sefe de revista. Dar eu m-am uitat la filmul acela pentru Andrea. Secretara. Avea fata aia niste idei…si o vointa, o indirjire de a demonstra ca poate chiar si cand nu (se) putea….care imi amintesc, pana in zilele noastre, de…mine! Da, de mine!

Sunt eficienta, carismatica, inventiva. Arat bine in costum, cum arat bine in rochie de seara. Sau in salopeta de zidar. Stiu sa cos un nasture, dupa cum sunt capabila sa conduc un Jaguar/ Mercedes/ Audi (name here any freaking car you consider posh!). Ca sa parafrazez un vers, dintr-o melodie a unei formatii underground de succes, vorbesc trei limbi si v-as putea conduce avioanele/ dar chiar nu pot in … cenzurat, sa socializez cu tomberoanele!!!! Am facut scoala, pe vremea cand scoala era scoala, si doamna Georgescu – profesoara mea de limba si literatura romana din liceu – ar fi mandra de cum stiu sa ma folosesc de semantica, ortografie, ortoepica si punctuatie. Si de cat de bine am retinut ca o femeie adevarata nu foloseste niciodata mai mult de 7 puncte de atragere a atentiei, atunci cand imbraca o tinuta (in care nasturii de la camasa sunt un astfel de punct, deci daca avem camasa cu nasturi, nu ne mai punem pe deasupra colier, panglica roz si brosa cu elefantel!). Si daca avem verigheta, nu alaturam acesteia, cate un inel asortat, pe fiecare dintre celelalte degete.

Vorbesc engleza cu accent British sau – dupa caz – american si italiana cu accent padovan sau roman (am ureche muzicala si tind sa repet accentul unei limbi, asa cum e folosita in zona unde se vorbeste). Va dati seama ce spectacol lingvistic sunt cand vizitez Oradea. Sau Iasi-ul :).  Rusa stiu, pur si simplu, ba chiar imi place mult mai mult decat vodca. Care nu imi place deloc, prefer vinul :-)

Inteleg ce este acela un raport contabil sau de audit, si ma uit competent intr-un P&L. Nu ma ratacesc precum curca-n lemne atunci cand mi se cere sa estimez sau sa dimensionez un buget, oricare i-ar fi … dimensiunea (a bugetului, zic!).

Sunt o persoana discreta si echilibrata iar prin asta inteleg ca nu incurc niciodata buchetul de flori pe care il trimit sotiei, cu acela pe care il trimit doamnei simpatice care beneficiaza doar de contul domnului, nu si de numele lui de familie. Dupa cum nu uit ca intre sot si domnul simpatic, care uneori o insoteste pe doamna cand ii este teama de zboruri (prea) lungi, exista o diferenta de doua numere la marimea camasii slim fit si una la aceea loose. Inteleg notiunea de compromis, fara ca asta sa ma compromita pe mine sau principiile pe care le am. Sunt empatica, gandesc repede, vorbesc incet, numar intotdeauna pana la minim 5, inainte sa ma apuc sa spun ceva despre care stiu ca s-ar putea sa deranjeze. Am verticalitatea sa il spun totusi (ceva-ul, zic!) daca asta este pentru bunul mers al afacerii sau in interesul, personal sau profesional, al sefilor mei. Traduc fara dictionar, pot sa fac interpretare la fel de corect ca un profesionist care isi petrece cele 8 ore de serviciu intr-o cabina de traducere, in spatele unui microfon. Si am si facut asta, de mai multe ori de-a lungul carierei mele profesionale. Sunt un bun coechipier, o colega devotata si dedicata membrilor echipei. Sunt in stare sa fac 10 ore de munca dificila sa para 10 minute de small talk cu vecina de la bloc. Am condus echipe de oameni si m-am condus doar pe mine. Gasesc ultima parte mult mai dificila :). Imi inteleg prerogativele, puterea, influenta si reusesc intotdeauna sa nu abuzez in niciun fel de ele. Doar sa le folosesc! Bottom line, sunt data naibii si nu ma astept sa fiu crezuta pe cuvant, accept orice fel de provocare profesionala!

Si ajungem la subiectul acestui text: caut sef(a)! Nu, nu orice model! Precizez de la bun inceput ca nu conteaza sexul, nationalitatea, starea civila, orientarea sexuala, apartenenta religioasa, culoarea, inaltimea, numarul de copii sau de amanti/e! Nu conteaza marimea contului in banca, flota de masini, tipul de business pe care il conduce. Sau motivele pentru care considera ca are nevoie de un asistent personal/ executiv, atat timp cat isi permite sa il si plateasca.

Dar…

Caut un sef (sau sefa!) care sa inteleaga care este importanta secretarei/ asistentei personale! Sa inteleaga ca nu este inlocuibila, ca nu exista – in aceasta meserie – “mai asteapta draga, zece ca tine la usa”. Daca totusi e musai sa inlocuiesti asistenta (caci ele, saracele, mai raman insarcinate, mai pleaca din tara, mai mor, mai…primesc alte oferte!!! Nu?), atunci e musai sa inteleaga ca aceasta inlocuire cauzeaza un stress la fel de mare ca acela de a-ti inlocui nevasta/ barbatul. Si sa plece de la bun inceput – atunci cand isi cauta o asistenta – de la acest adevar. Ca o secretara care stie de capul ei te poate salva de politie, tribunal, DNA, parteneri de afaceri nepriceputi si/ sau hoti, angajati lingusitori si neperformanti, amante sacaitoare, etc. dupa cum – daca nu isi intelege responsabilitatile si nu isi asuma responsabilitatea – aceeasi asistenta te poate baga la balamuc, in depresie sau in puscarie direct!

Caut un sef care sa inteleaga ca, daca vrea ca asistenta sa fie umbra lui mai mica si mai proasta care face pe proasta, in care sa aiba incredere cum are in el insusi mai multa decat are in el insusi, careia sa ii poata delega, cu aceeasi usurinta, cheile de la masina personala si numarul de la contul secret din Elvetia, atunci omul respectiv nu poate fi platit cu banane! Caci daca platesti cu banane, angajezi maimute!

Caut un sef care sa nu aiba orgoliul mai inalt decat inaltimea lui, atunci cand se urca pe portmoneu! Un sef care sa inteleaga ca, oricat de drag ti-ar fi el si locul tau de munca, daca te trezeste noaptea sa te intrebe unde e agenda lui rosie, ca ii trebuie numarul de telefon al doamnei x de la institutia y, si daca tu ii raspunzi ca agenda rosie se afla in briefcase-ul pe care si l-a uitat alaltaieri in zborul catre Madrid si urmeaza sa fie recuperata, insa abia maine…. dar sa fie asa amabil, sa ia un creion si sa noteze, ca ii dai tu numarul doamnei pe care o cauta, atunci nu e normal, moral si legal ca, in luna respectiva, nu doar sa nu iti dea 3 lei in plus la salariu for being so freaking outstanding, dar chiar sa iti intarzie plata acestuia (salariului, zic) pentru ca a fost plecat in delegatie, si a uitat ca a venit sfarsitul lunii si e (iarasi, Dumnezeule, ce surpriza!) zi de salarii!

Caut un sef care sa nu interpreteze faptul ca tu stii mai bine decat mama si soacra domniei sale aliniate in cunostinte, cum bea ceaiul si cafeaua, la ce ore si in ce combinatii, cu faptul ca tu ti-ai actually dori sa le inlocuiesti pe sus amintitele doamne! Un sef (sau sefa!) care sa nu creada ca doar pentru ca stii care e combinatia lui favorita de paste la pranz, si de salata de cruditati seara, si le si pregatesti exceptional, asta inseamna ca iti doresti sa si faci asta de (macar) 3 ori pe saptamana. Si sa iti spuna doar “multumesc, esti nemaipomenita!”. Iar la sedinta de evaluare a performantei, de la sfarsit de an, sa iti explice usor jenat ca nu iti poate nicicum mari salariul, ca nu sunt fonduri si nu poate sa faca “diferente” intre tine si ceilalti “membrii ai echipei” – care evident, nu stiu nici macar ca mananca salata, daramite sa i-o si pregateasca!

Caut un sef care sa inteleaga ca daca trebuie sa il insotesti si/ sau reprezinti intr-o sedinta de negociere cu un partener important, sau cu o banca, nu poti sa vii imbracata cu singurul costum pe care ti-ai permis sa il cumperi acum 5 ani, cand s-a dat, prima si ultima oara in istorie, al 13lea salariu in firma. Caci de atunci, stii, vanzarile, si planul, si partenerii de afara si ….toti ceilalti oameni rai, ca daca ar fi dupa el….iar costumul acela tu il porti zi de zi la birou, schimband doar camasile!

Caut un sef care sa inteleaga ca daca esti suficient de inteligenta cat sa ii faci rezumate concrete si concise dupa ultimele miscari din zona de business de interes pentru el si dupa rapoartele de bursa, ca sa nu piarda el prea mult timp dimineata la cafea, inseamna ca reusesti sa vezi si singura cand firma merge bine sau prost si de aceea, e redundant sa iti explice cum ca nici anul asta nu va reusi sa iti plateasca bonusul (pentru ca l-a platit la toti cei 40 de directori ai companiei, stii, ei reprezinta “top managementul”. Si tu da, stii, ca doar si tu tot din numitul top management faci parte! Sau nu?!?)

Caut un sef care sa coreleze, cu adevarat, performanta profesionala si financiara cu compensatia pe care ti-o ofera! Exact cum se minte in anunturile de angajare! Caut un sef care sa vrea de-a dreapta sa, un om muncitor, onest, corect, devotat, bun profesionist! Dar care sa fie dispus sa il si respecte pe omul acela, sa il pretuiasca la adevarata lui valoare! Asa cum eu am vazut, pana acum, doar in filme!

Daca exista, seful acesta poate sa imi dea oricate teste. Sa ma intrebe tot si orice, daca e vreo intrebare la care nu stiu sa raspund, promit sa caut in Google, Wikipedia, in enciclopedii si la Biblioteca Centrala, si sa nu ma intorc fara raspuns. Poate sa ma tina in perioada de proba un an intreg, accept asta, e dublu fata de cat ii permite legea dar mie nu imi este frica. Poate sa imi incredinteze oricate sarcini, sa imi delege orice fel de responsabilitate isi doreste, sa imi testeze cunostintele, limitele, rabdarea. Tactul. Elocventa. Daca nu stiu ceva, caut si invat, daca nu pot sa fac ceva, cer ajutor si indrumare, daca nu vreau sa fac ceva…e doar pentru ca am propriul meu creier si neuronii sunt inca activi in el si fac sinapse! Si inseamna ca lucrul care mi se cere este sau ilegal, sau inutil/ne-necesar sau – de ce nu – cu adevarat imposibil! Altminteri, eu nu am in vocabular expresia “asta nu se poate”.

Personal, pot sa prezint CV, scrisoare de intentie, recomandari, fotografii fata si profil, extras de cont bancar, copii dupa studii si dupa actele de stare civila……am exact aceleasi pretentii de la viitorul meu sef! Vreau un sef care sa nu ma intrebe ce vreau sa fac eu peste 5 ani! Vreau un sef care sa stie el ce va face peste 5 ani si ca isi va putea permite sa continue sa plateasca secretara de care are atata nevoie! Un sef care sa fie la fel de bun si stralucitor in business-ul pe care il conduce, la fel de pasionat, de preocupat si de doritor sa atinga excelenta, pe cat imi doresc sa fiu si sa raman eu in meseria mea! A, iar eu peste 5 ani vreau sa fiu tot secretara/ asistenta!

Se inscrie cineva? Exista asa ceva? Daca nu, ma apuc sa redactez asta si in engleza! Italiana! Rusa! Si am cateva prietene – foste colege de facultate – care vorbesc chineza mandarina, araba si japoneza :-)

Dar parca v-am spus ca traiesc in Romania…v-am spus, nu?!?

    • Îți mulțumesc frumos pentru aprecieri și pentru că ai investit timp în a mă citi. Fiecare vizită mă bucură, mă onorează și mă obligă.
      O zi frumoasă și toate cele bune îți doresc și te rog să mai treci pe aici, oricând timpul îți permite

Lasă un răspuns către Alina Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>