Ziua aceasta, din toate zilele anului, este specială doar pentru că e ta. Pentru că, doar pentru tine, începe un an nou. Care îți aduce în dar milioane de șanse, de oportunități, de potențialități și de fericiri nemăsurate. Al douăzecelea. Habar n-am când au trecut, douăzeci de ani de iubire, de mirare, de durere, de întrebări fără răspuns și de răspunsuri superbe, la întrebări pe care nu m-aș fi priceput să le pun. Suntem tinere amândouă, tinere în feluri diferite. Suntem puternice amândouă, dar puternice suntem în același fel. Nu ne-a lăsat deloc în pace viața asta, pe care ne-am ales-o împreună. Nu-mi dau seama dacă am fost o mamă bună, nu cred că am fost. Băi, dar tu ai fost și ești o fiică excepțională. Știi când făceam gluma aia proastă cu fetița blondă? Doamne, dacă aș fi putut alege eu, dintre toți copii lumii, nu aș fi fost în stare să fac așa alegere fericită. Excepțională.
Douăzeci de ani! Mami, tu ai venit deja perfectă! Ești perfectă, nu există nimic care să îmbunătățească această cea mai completă, până acum, variantă a ta.
Dar mami, dă-mi voie să îți spun așa:
Venim aici ca să evoluăm. Ne alegem lecțiile după putere și după cât putem duce și tu, sufletul mamei, ți-ai ales niște lecții grozave. N-a fost nimic ușor în parcursul tău, în devenirea ta. Mă uit cu ochii minții la anii ăștia, care au trecut, și îmi vine să-mi pun mâinile la gură, așa cum făceau odinioară femeile bătrâne când vedeau o grozăvie. Sau o minune. Mamă, tu ești o minune! Și o grozăvie 
Ai o viață întreagă înainte să fii grozavă. Nu te grăbi. Zău așa, nu te grăbi. Nici să pleci. Nici să stai. Nu te grăbi să judeci oamenii. De fapt, știi ce? Tu mereu ai fost mai înțeleaptă ca mine: nu îi judeca deloc. Nu știi cu ce treabă sunt aici. Nu știi ce au venit să facă. Mai bine întreabă-te de ce i-ai întâlnit tu. Ce ai de învățat de la ei. Sau ce ai de primit. Mamă, se spune că unii oameni sunt daruri și alți oameni sunt lecții. Pentru că am binișor dublul vârstei tale, îți pot spune că nu știi niciodată dinainte, oricâtă experiență ai avea, care ce sunt. De aceea, mai bine tratează-i pe toți ca fiind lecții. Și lasă să descoperi tu, la final, că au fost daruri. Darurile ne bucură oricând le primim, nu trebuie să fie Crăciun. Sau Paște.
Vorbind de Crăciun și de Paște, de sărbători, în general: mamă, nu știu dacă ai aflat deja sau dacă ți-a spus asta (alt)cineva: Crăciunul e pe 25 decembrie pentru toată lumea și e în fiecare zi pentru cine hotărăște asta. Să nu îți fie teamă să suni din clopoței și să te dai cu sania pe 24 august. 24 august e o zi la fel de importantă ca și Crăciunul. Orice zi în care se naște un copil e o zi excepțională. Da, exact, ai înțeles corect: toate zilele sunt excepționale! Bine, ideal ar fi să nu faci brad, nu de alta dar nu e bine mamă, să tai copaci. Niciun copac, niciodată. Dar, dacă poți, plantează câțiva.
Nu e bine să faci rău niciodată, general vorbind. Nici celor care îți fac ție rău nu e bine să le faci asta dar e greu, mamă, tare greu. Nici eu nu am reușit și încă nu reușesc asta, deci, nu pot să îți spun ție (sau altcuiva) să nu o facă. Dar e bine să încerci, cine știe, poate tu reușești, ți-am zis că ești mai bună ca mine.
Să rămâi, draga mamei dragă, la fel de curajoasă. De independentă. Bine, uneori, dă-le și altora șansa să te ocrotească, să îți poarte de drag și să îți poarte de grijă. Adică, așa, bunăoară cum aș fie eu. Mai lasă-mă, mamă, să te întreb prostește unde ești, ce faci, cu cine, dacă ai mâncat, dacă te-ai învelit, dacă îți e frig sau frică. Lasă-mă, mamă, și ai răbdare cu mine. Că nu le-am făcut la timpul lor, atunci când ar fi trebuit, atunci când, poate, ai fi avut nevoie. Iartă-mă, mamă, pentru asta!
Iubește, mamă. Să nu îți fie frică de iubire, să nu îți fie frică să iubești. Aruncă tot dar păstrează iubirea. Iubește fiecare clipă, fiecare animal, toate creaturile Domnului, dar mai presus de toate, iubește-te, mamă, pe tine. Întâi pe tine, mereu întâi pe tine, înainte de oricine altcineva. Ai milă de tine, înțelege-te, acceptă-te, iartă-te, nu te mai certa, nu te împinge dincolo de limite, nu te alerga, nu te înfometa, nu te visa mai mult decât ești deja, mai sus decât ești deja. Cel mai bun loc în care te-ai putea afla e cel în care te afli acum, cea mai bună variantă a ta este cea care ești acum. Ai încredere că ai să ajungi, și ai să devii, și ai să vezi, și ai să și ai. De toate. Încearcă mamă, să te realizezi, nu să realizezi. Iar asta nu am spus-o eu, ci un om foarte înțelept. Emil Cioran îl chema. Omul ăsta a fost pe niște culmi ale disperării, tu să nu fi disperată de nimic, sufletul mamei. Că toate se întâmplă când trebuie și doar dacă trebuie. Dacă nu se întâmplă, înseamnă că nu trebuia sau înseamnă că mai e nevoie de timp. Și ai timp, mamă. Chiar și eu mai am timp. Din fericire. Citește, mamă. Tot ce iți pică în mană dar mai ales cărți, mami, cărțile te fac – ca în reclama aia haioasă – neprost. Tu ești deja foarte inteligentă, rafinează un pic asta, crede-mă, iar dacă nu mă crezi, verifică-mă :-). Călătorește, mamă. Nu e școală mai bună decât lumea asta largă, mare și plină de frumos. Călătorește mamă, dar ia-mă mereu cu tine, în sufletul ăla al tău, mare și generos. Și din când în când, mai vino acasă, mamă, să te strâng în brațe, că tare mi-e dor!
La Mulți Ani, dragostea mea! La Mulți Ani, fată frumoasă, suflet nobil, înger pe pământ. Te iubesc așa cum ești, sunt mândră de tine, mai mândră decât sunt de mine, mândria mea cea mai mare ești tu. Te-am iubit întotdeauna, te iubesc și acum și am să te iubesc mereu. Și în fiecare secundă care trece între reperele astea …
